Panorama – fotografia viitorului
Articol aparut in revista FotoClass 2/2009
Text & foto: Răzvan Savaliuc
Fascinaţia pe care o transmite o imagine panoramică reuşită nu poate fi negată de nimeni. Definită ca o privelişte vastă din natură, ca o imagine de ansamblu, ori ca o vedere circulară, panorama se deosebeşte de fotografia clasică prin faptul că surprinde mai mult decât poate acoperi un obiectiv foto normal. În comparaţie cu fotografia clasică, panorama se apropie mai firesc de câmpul vizual al ochilor umani (apreciat de specialişti la 120 de grade pe orizontală şi 60 grade pe verticală), deoarece acoperă şi ceea ce nu se vede în fotografia obişnuită.
Tehnicile moderne au reuşit să dimensioneze imaginea panoramică, de la cea convenţională (semicilindrică) cu unghi de cuprindere de circa 180 de grade pe orizontală, până la una sferică, cu unghi maxim de cuprindere de 360 de grade, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Disciplina e cunoscută la noi sub titulatura de panoramare – acţiunea de a panorama şi rezultatul ei. Şi nu e deloc nouă. Probabil că la începuturi panoramarea
şi-a găsit utilitatea în spionaj, unde agenţii secreţi realizau zeci de cadre ale unui obiectiv strategic, iar apoi decupau şi lipeau fotografiile ca într-un joc puzzle uriaş, pentru a obţine imaginea de ansamblu. Munca depusă era însă sisifică, iar rezultatul o cârpăceală.
Revoluţia digitalului
Apariţia fotografiei digitale, a dispozitivelor şi soft-urilor speciale, a redus dramatic munca de îmbinare a imaginilor, a transformat panoramarea într-o îndeletnicire creativă, agreabilă, şi a făcut posibil obţinerea imaginilor cilindrice sau sferice cu o cuprindere de până la 360 de grade. Graţie algoritmilor matematici ai aplicaţiilor software, care pot asambla şi comprima… mai mult…
Sursa http://www.fotoclass.ro/
Blog - Software pentru dispozitivele viitorului 